Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Pigeon International Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact

Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
Intentionati sa participati cu porumbei pe columbodroame in 2024?
Da
Nu
Inca nu m-am decis

Rezultate sondaj

Federatia Romana de Sport Columbofil
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
ACKA - porumbei de agrement si ornament
Inscriere columbodroame Europa
Welcome to DERBY CORABIA
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Columbodromul PIGEON BEST - Prahova
Columbofil Banc Marius Dej
Produse Porumbei CORABIA
Derby CORABIA Winter
Columbodromul SUPREM

Interviu columbofil cu campionul FCPR, domnul Dr. SORIN STANESCU, FCPR Bucuresti - partea a 3-a


22:15, Sambata, 05.04.2014



Interviu columbofil cu campionul FCPR, domnul Dr. SORIN STANESCU, FCPR Bucuresti (membru al tandemului STANESCU + DOBRE)

- partea a 3-a -

 

 

 

 

RRP: Domnule doctor, ati incercat vreodata sa va construiti o susa proprie de porumbei?

S. Stanescu: Incerc acum prin intermediul perechilor pe care le-am luat, dar acum vorbesc despre porumbei care apartin primei generatii de pasari importate. Stiu ca nu pot vorbi in mod corect despre o linie de porumbei. Daca avem aceasta pretentie, atunci trebuie sa vorbim despre porumbei de la a doua generatie in sus, adica fiii celor care acum dau rezultate. Atunci mi se pare corect sa spun ca detin o susa personala, cand in pedigree apare Stanescu atat la parinti cat si la bunici. Ori in acest moment, cinstit fiind, la parinti trebuie sa trec pedigreele altora, care de fapt inseamna munca lor. Am observat insa ca multi crescatori isi trec porumbeii ca fiind de-ai lor chiar de la prima generatie. Dar nu stiu daca din punct de vedere moral este chiar asa. Cred ca este mai moral sa treaca doua generatii de selectie peste tine si de-abia atunci sa spui ca priceperea si talentul tau au creat o susa proprie de porumbei. Apoi sa stiti ca pentru a crea un porumbel iti mai trebuie si un lucru esential care se numeste “taria genelor”. Cu alte cuvinte nu poti sa detii o linie genetica care sa aiba tot timpul miscari la stanga si la dreapta. Familia trebuie sa fie si putin consangvina, trebuie sa sti si cum sa o tii. Apoi consangvinitate fara introducere de plusvaloare si numai plusvaloare nu se poate. Deci regula este numai plusvaloare pentru ca daca ai introdus “minus-valoare” ai stricat toata munca. Si sunt atatea carti cu foarte multi crescatori care au alergat ani in sir dupa un singur porumbel cu care sa se duca mai departe.

RRP: Apelati si la consangvinizari in crescatoria dumneavoastra?

S. Stanescu:  Da, apelez.

RRP: Si cat de apropiat mergeti cu imperecherile?

S. Stanescu:  Depinde de ce anume doresc sa fac cu produsii obtinuti. Daca vreau sa imi pastrez puii pentru reproductie, atunci fac consangvinizari foarte apropiate, mergand pana la incest (frati intre ei, tatal cu fiica etc.). Daca in schimb vreau sa merg pe porumbei pentru zbor, atunci optez pentru consangvinizari mai largi, de genul: un exemplar consangvin imperecheat cu un porumbel bun zburator. In acest caz pot face consangvinizare intre frati, dar cu parinti diferiti, cu alte cuvinte semi-frati. Am incercat sa fac si consangvinizari apropiate intre doi produsi care fiecare dintre ei provenea din doua linii consangvine, dar la mine personal nu au dat rezultate.

RRP: Domnule doctor, in ultimii ani in Romania s-au importat foarte multi porumbei voiajori: unii mai buni, altii mai putin valorosi. Ce parere aveti despre acest lucru?

S. Stanescu: Aveti foarte multa dreptate pentru ca s-au importat foarte multi porumbei, iar dintre acestia foarte putini s-au dovedit a fi fost buni. In ultimii ani au intrat in Romania foarte multi porumbei care au fost adusi doar cu scop comercial. Stiu multi crescatori romani care au adus in tara porumbei cu sutele, doar cu scopul de a-i comercializa. Niciodata nu au adus porumbei doar pentru ei. Au adus pentru altii. Si toti cei care au cumparat respectivii porumbei au devenit victimele colaterale ale acestor carausi de porumbei. Din pacate si atunci cand aduci foarte multi porumbei valorosi este foarte greu. Eu nu inteleg cum poti sa aduci o data 100 – 200 de porumbei buni pentru ca nu ai timp sa ii selectionezi. Nu ai timpul fizic necesar sa ii cuplezi. Si aici am exemplul meu, care este unul foarte elocvent, pentru ca nu detin in prezent mai mult de 20 de porumbei care ar merita sa ramana in crescatorie. Restul......imi place de ei. In general la zborurile de viteza din tara zbor cu maxim 10 perechi de baza si cu toti puii care provin din aceste perechi. La demifond tot asa. Adica nu zbor cu un pachet de 40 de perechi pentru ca nu am de ce.



RRP: In ciuda tututor acestor importuri de porumbei de mai slaba valoare, considerati ca zestrea genetica a columbofiliei romanesti a crescut fata de ce era in 1989?

S. Stanescu: Evident ca a crescut, dar ca sa vorbesti despre o columbofilie la nivel general ca aceasta a crescut doar prin importuri, este o greseala. Columbofilii trebuie sa sufere in timp acelasi proces de primenire ca si porumbeii pe care ii cumpara. Adica trebuie sa puna mana pe carte si sa citeasca. Ori oamenii in general nu prea fac asta. Considera ca daca doar cumpara porumbei este suficient. Ori este mai greu. In opinia mea, poti sa cumperi cel mai bun porumbel sau perechea cea mai buna, pentru daca ii dai o mancare necorespunzatoare, daca nu il tratezi, daca nu ii folosesti cum trebuie produsii din ei, acolo unde acestia sunt buni, atunci ai achizitionat o pereche de porumbei ca oricare alta. Acum cativa ani am fost sa cumpar un cal de curse, pentru ca am si aceasta pasiune. Si proprietarul calului, care era englez, m-a intrebat de ce cumpar calul? Si i-am raspuns ca il cumpar pentru ca imi plac caii. Ori el atunci mi-a raspuns ca nu are rost sa cumpar respectivul manz pentru ca as putea sa cumpar un oricare alt cal, care ar fi la fel de frumos ca acesta, dar din punct de vedere sportiv nu ar avea nimic in comun cu exemplarul pe care eu doream sa il achizitionez. Si ar putea fi chiar mai frumos decat acest manz. Atunci englezul mi-a recomandat sa nu platesc banii ceruti pe cal pentru ca el oricum ii gaseste rapid un alt cumparator. In plus de asta, proprietarul calului mi-a spus ca pe el il intereseaza si unde va ajunge acest manz si ca nu isi doreste ca animalul sa ajunga doar pe o pajiste verde in Romania, iar un baiat din Estul Europei (era vorba de mine) sa se laude pe la prieteni ca are un manz de valoare. La fel se intampla si cu porumbeii. Poti sa iti cumperi exemplare extraordinar de valoroase dar daca nu reusesti sa le scoti in valoare toate calitatile atunci.... Si aici as putea sa dau un sfat tuturor crescatorilor care vor sa faca ceva in columbofilie: sa incerce sa achizitioneze perechile “de aur” de la altii, bineinteles daca acest lucru este posibil. Este lucrul cel mai simplu, pentru ca daca au reusit sa cumpere perechile “de aur” practic au luat si toata experienta de 30 de ani a crescatorului respectiv. In schimb daca au cumparat de la acelasi crescator un numar de 500 de pui, atunci practic nu au cumparat nimic. Cumparati doi porumbei care sa fie perechea care trebuie si lasati deoparte ideea cu puii.

RRP: Stiu ca ati fost pe la multi crescatori din strainatate, din Belgia, din Olanda, din Germania etc. cu care ati stat serios de vorba. Considerati ca in medie crescatorii din respectivele tari cu o traditie columbofila mai mare decat a noastra, sunt mai priceputi, mai inzestrati, mai “cititi” etc?

S. Stanescu: In primul rand acestia sunt mai informati si sunt mai deschisi catre cunoastere. Noi, romanii, ne intalnim in sedinte si acolo suntem in stare sa discutam 4 luni, pe timp de iarna, doar asupra planului de zbor. Dar toata iarna nu stim daca facem o singura sedinta tehnica in care sa vorbim cel putin 3 ore si in care sa ne impartasim cateva din cunostintele noastre. In alte tari, in cadrul cluburilor de porumbei, oamenii discuta exact invers. Rutele de zbor sunt stabilite pentru 10 ani si nu se schimba functie de interesele unuia sau ale altuia, deci acest subiect practic la ei nu exista. Noi ori ne certam, facem planuri, incercam sa schimbam sau sa “spargem” un club etc. Ori toate aceste subiecte cred ca denota un anumit grad de infantilism. La fel se intampla in toate domeniile, inclusiv in politica. Acolo unde pui alaturi doi oameni, deja apar probleme. Nici macar doi parteneri intr-o afacere nu au sanse sa duca la bun sfarsit respectiva afacere. Doi parteneri in politica, la fel, nu exista. In concluzie, conditia pentru a putea realiza un lucru trainic este sa fi de unul singur. Revenind la columbofilie vreau sa va spun ca noi avem nevoie in primul si in primul rand, daca vrem sa ridicam columbofilia la un alt nivel, nu sa importam porumbei, ci sa invatam ce sa facem. Inainte de toate trebuie sa cunosti si numai dupa aceea te poti apuca linistit de treaba. Daca noi la inceput ne apucam sa construim si de-abia ulterior ne dam seama ca nu am calculat fundatia cum trebuie, atunci ni se darama toata casa. Si am cheltuit degeaba si banii si munca. In opinia mea pedigreele porumbeilor reprezinta cartea alba pe care fiecare columbofil trebuie sa o descifreze. Eu cred foarte mult in pedigree, dar in cele originale si corect intocmite. Analizand un pedigree iti dai seama cum a gandit columbofilul, iti dai seama ce rata de succes poti avea daca folosesti aceleasi ingrediente, iti pui intrebarea de ce a combinat asa si nu altfel, si in general o sa vedeti ca pedigreul iti ofera foarte multe informatii pe care tu trebuie doar sa le analizezi si nimic altceva. Aici putem lua in calcul si certificatul ADN care este un document care ne ofera date doar despre parintii porumbelului, in timp ce pedigreul iti ofera informatii despre istoria lui. Exista cazuri in anumite pedigree, in care se pot identifica date si despre modul cum au lucrat doua generatii de columbofili. Dar exista si pedigree care nu iti spun nimic.

RRP: Domnule doctor, aveti idoli columbofili? Pot fi si din Romania si din strainatate.

S. Stanescu: Sa stiti ca sunt multi crescatori pe care nu ii asculta nimeni. Sunt oameni care au ajuns la o varsta inaintata pe care ii stiu, inclusiv in Bucuresti, si care nu au avut posibilitatea sa vorbeasca despre cunostintele lor columbofile dobandite in timp. Dimpotriva, i-am vazut in stari hilare, nervosi, din dorinta de a ajunge sefi. De la un columbofil in varsta poti sa inveti multe, daca acesta este dispus sa iti impartaseasca din experienta lui. Nu pot sa spun ca am un anumit idol in columbofilie, in schimb am o dorinta marturisita de a-i asculta pe crescatorii in varsta. Am fost candva in vizita la un crescator care detinea istoria porumbeilor Bricoux in Romania. Este vorba despre dl. colonel Georgica Popescu, Dumnezeu sa-l odihneasca! Pentru mine a fost o bucurie sa il cunosc. Si sunt sigur ca sunt multi ca dansul. Din pacate nu le-a cerut nimeni mai mult pentru ca sunt sigur ca acestia ar fi putut da mai mult. Un alt asemenea veteran columbofil este dl. Alexandru Dinicu. Astfel de oameni chiar ne puteau si ne mai pot spune ceva. Si nu numai mie, ci si altora. Orice columbofil care crede ca le stie pe toate, greseste. Daca m-ati intreba ce mi-as dori in columbofilie, v-as raspunde ca mi-as dori un singur lucru: sa se faca un plan de zbor sau niste reguli pe care columbofilii din Romania sa nu le schimbe timp de 5 ani. Chiar daca ar fi un plan prost de zbor. Si in al doilea rand mi-as dori sa ne unim si sa cladim o singura asociatie puternica. Fiecare om care ajunge in aceasta zona isi doreste sa conduca. Ori nu stiu daca acest lucru este foarte important. Cel mai important este sa fim cat mai multi alaturi, nu sa fugim unii de altii cand creste concurenta. In urma cu 2-3 ani am mers si am zburat in cadrul FCPR Prahova. La inceput toata lumea mi-a spus ca este sinucidere curata sa merg si sa zbor viteza, de exemplu, alaturi de porumbeii crescatorilor din acea zona. Ei bine, vreau sa va rog sa va uitati pe clasamentele generale de atunci si o sa vedeti ca am invins de mai multe ori porumbeii din Prahova in conditiile in care aveam un decalaj de 45 km fata de ei. In anul urmator s-a schimbat planul de zbor. Dar nu mai are importanta. Tot aici trebuie sa amintesc ca au fost si etape in care am fost invins. Dar sa stiti ca daca ai valoare, chiar si pe un plan prost de zbor, vei reusi. In general planurile de zbor sunt intocmite pentru a-l favoriza pe X sau pe Y. Un crescator adevarat zboara pe orice fel de plan de concurs. Conditia este ca acest plan sa nu se schimbe. Pentru ca nu poti obtine rezultate bune, de exemplu sa faci categoria General, pe planuri de zbor diferite. M-as alinia cat as putea de mult la standardele europene, ca sa pot participa la olimpiada si nu sa fac eu pe desteptul ca am inventat distante noi, categorii noi. Parerea mea este ca in zona aceasta nu prea mai avem ce sa inventam. Din pacate sunt categorii dedicate, premii dedicate. Vrem sa fim afiliati la FCI, in schimb vrem sa jucam dupa regulile noastre. Haideti sa fim seriosi !

RRP: V-ati gandit vreodata sa va implicati serios in organizarea sportului columbofil din Romania, la nivel national?

S. Stanescu: Nu am cum sa ma implic in sistemul organizatoric si de conducere pentru ca nu sunt compatibil cu foarte multi.

RRP: Dar sunteti o personalitate columbofila foarte cunoscuta si apreciata in Romania, un om care detine multe posibilitati financiare si intelectuale, relationale.

S. Stanescu: Este adevarat, dar …..Am fost implicat in structurile de conducere in celalalt ciclu si am participat la o singura sedinta. Si vreau sa va spun ca pentru mine acest lucru a fost suficient. Si am sa va spun si de ce. Cineva a facut o declaratie, la un moment dat, cum ca am dorit sa organizez o expozitie columbofila in Bucuresti, incercand sa-i iau Asociatiei Columbofile din Bucuresti o suma colosala de bani, respectiv 30.000 sau 40.000 de Euro. Hartiile spun altceva, dar oamenii care au dorit sa arunce cu noroi ori nu au terminat scoala si ciclul primar, ori sunt niste oameni lipsiti de caracter. Eu am intocmit urmatoarea hartie in care am scris urmatoarele: eu personal doresc sa organizez expozitia columbofila in Bucuresti, pentru crescatorii din Capitala. Intentionam sa organizez aceasta expozitie columbofila la Pavilionul Expozitional. Inchirierea salii, organizarea mesei festive etc. costa in jur de 30.000 de Euro, suma pe care as fi fost dispus sa o platesc eu. Din pacate, la prima intalnire pe care am avut-o pe aceasta tema mi s-a reprosat ca as fi dorit sa organizez eu aceasta expozitie ca sa imi insusesc nu stiu ce sume. Ori eu ma stiam nevinovat si atunci le-am cerut liderilor din Bucuresti sa scoata hartia ca sa o citim impreuna. Pentru ca este foarte usor sa arunci cu noroi. Exista persoane in columbofilia din Bucuresti pe care eu cat traiesc mi-am propus sa nu le mai intalnesc. Si atata timp cat acele persoane vor fi acolo, eu nu am ce sa caut. Am incercat sa ajut, dar daca nu s-a dorit, atunci m-am retras. Eu cred ca cea mai frumoasa expozitie columbofila din Bucuresti a fost cea pe care am organizat-o in urma cu cativa ani la Institutul Pasteur. De fapt ei vroiau sa le aduc eu respectiva suma, sa le-o virez in cont, iar ei sa se ocupe de organizare. Si daca nu am fost de acord cu acest lucru, atunci au mutat expozitia nationala la Neamt. Eu nu iti dau 30.000 de Euro pentru ca tu sa ii cheltuiesti cum doresti. Eu iti dau o sponsorizare pe care eu o cheltuiesc cum vreau, cu un scop nobil. Si te rog sa nu te atingi de bani. Prezentarea porumbeilor era gratuita, intrarea gratuita, cazarea gratuita pentru crescatorii care veneau din tara si totul, totul gratuit. Inchirierea pavilionului, masa festiva etc totul era gratuit. A fost angrenata inclusiv o firma care sa se ocupe de toate aceste aspecte organizatorice. Si cand ai de a face cu astfel de oameni, atunci in opinia mea nu ai ce cauta in acest cerc. Si din pacate ei sunt multi, pentru ca sunt foarte multi oameni interesati. Uitati-va cati zburatori buni sunt in Romania si cati dintre ei isi doresc sa se afle si in structurile de conducere? Veti vedea ca sunt foarte putini. Eu zbor cu dansii in orice conditii doresc. Daca vor, le dau si decalaj. In concluzie, este vorba despre anumite incompatibilitati si nu are rost sa fortam nota. Daca lucrurile ar sta altfel, atunci in mod normal asociatia noastra nu ar trebui sa aiba nici un fel de probleme. Intr-o astfel de asociatie nu ar trebui sa ai nevoie de angajati care sa castige de pe urma ei. Totul ar trebui facut benevol, fara remunerare. Nu poti sta in spatele asociatiei ca sa faci beneficiu din: transport, inele, reviste si toate inventiile care s-au facut pana acum, din CIP-uri, din SMS-uri, stikere. Toate aceste lucruri sunt extrem de simple. Mergeti intr-un club columbofil din Belgia si Olanda si incepeti sa vorbiti balivernele acestea pe care le discutam noi in Romania. Columbofilii din Belgia si Olanda nu au astfel de probleme. Va dau un exemplu: un inel in Belgia costa mai putin decat in Romania. Iar in momentul in care Bucurestiul s-a “spart”, atunci ca sa nu  fie probleme mi-am construit o crescatorie si pentru cealalta grupare.

RRP: V-ati implicat vreodata in constituirea unui plan de zbor?

S. Stanescu: Nu, niciodata. Stiu doar distantele, dar sunt mai putin interesat de localitatile de unde se elibereaza porumbeii.

RRP: De cate ori ati asteptat porumbeii din concurs, aici, la aceasta locatie din Calea Giulesti?

S. Stanescu: Nu de foarte multe ori pentru ca programul nu mi-a permis, dar de fiecare data, la fiecare etapa de concurs, am stat pe telefon cu colegii mei care se ocupa efectiv de managerierea crescatoriei.

RRP: Au fost anumite discutii in timp conform carora doctorul Stanescu ar fi interesat de un anumit plan de zbor. Este aderavat?

S. Stanescu: Vreau sa va spun ca in dercursul anilor am obtinut rezultate de top la nivel national inclusiv cand am zburat pe ruta Moldova, dar si cand am zburat pe ruta Ardeal, pe care eu o consider o ruta mai dificila. In general oamenii doresc sa zboare pe o anumita ruta sau pe alta doar datorita pozitionarii crescatoriei lor. Inca o data va spun ca eu nu alerg dupa locul 1 din 500 de porumbei. Poti sa castigi fara probleme si cu locul 5 din 15.000 de porumbei. Si cred ca un porumbel are valoare atunci cand obtine locuri fruntase, nu neaparat de 1, din cateva mii de porumbei. Atunci te poti compara cu altii. Intotdeauna am fost adeptul acestei idei pentru ca Bucurestiul se preteaza.

RRP: Aici punem punct interviului nostru, nu inainte de a va multumi inca o data pentru amabilitatea de care ati dat dovada acordandu-ne mai bine de o ora din timpul dvs.

S. Stanescu: Cu multa placere.

Interviu pe teme columbofile cu domnul ing. Corneliu CRETULESCU - Bucuresti - partea a 3-aGeorges si Fabian CARTEUS - Belgia - partea a 2-aDomnul Ledán László, FCPR Sf. Gheorghe, jud. Covasna si cariera sa columbofila de succes !Interviu cu domnul Nini ICHIM – FRSC Urziceni - partea a 4-aInterviu cu domnul VASILE MOLDOVAN, FRSC Baia-Mare, jud. Maramures
Nume
Email
Comentariu

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2024 RRP. Toate drepturile rezervate.