Interviu cu domnul Valentin Trufin - Radauti, jud. Suceava - partea 1

16:07, Joi, 24.01.2013

Interviu cu domnul Valentin Trufin

Radauti, jud. Suceava

- partea 1 -

Din pacate nu in cazul multor columbofili putem vorbi despre columbofilie ca despre o mostenire de familie. Am placerea sa va prezint un interviu care indraznesc sa spun ca se `intinde` pe parcursul a trei generatii de columbofili insumand aproape 90 de ani de columbofilie neintrerupta. Un adevarat maraton in slujba porumbeilor calatori continuat cu succes de catre dl. Vali Trufin.

1. Putem incepe cu o prezentare sumara care sa includa cateva cuvinte despre: locatia, varsta dvs si alte pasiuni in afara de columbofilie? Povestiti-ne despre columbofilia mostenita in cadrul familiei!

Numele meu este Trufin Valentin, am 37 de ani, m-am nascut si traiesc in Radauti, judetul Suceava. Sunt inginer mecanic, absolvent al Facultatii de Constructii de Masini din cadrul Universitatii Tehnice `Gheorghe Asachi` Iasi, promotia 1994. In prezent lucrez intr-o firma de proiectare.
Familia, porumbeii si serviciul imi umplu viata, asa ca nu prea mai am timp si de alte hobby-uri!
Pe langa timpul acordat propriilor porumbei si concursurilor, trebuie sa precizez faptul ca sunt foarte mult implicat si in partea tehnica a sportului columbofil.

Anii trecuti am intocmit clasamentele concursurilor si centralizatoarele cu rezultatele finale ale Asociatiei Columbofile Suceava, am fost omologator si o scurta perioada de timp membru C.N.S. la U.F.C.R.  Am pierdut aceste `privilegii` la inceputul anului 2007,  odata cu afilierea gruparii din care fac parte, si anume Asociatia `Voiajorul` Radauti, la Federatia Romana Columbofila. Speram sa am de acum mai mult timp pentru familie si pentru porumbeii mei, neglijate de multe ori din cauza acestei activitati. M-am inselat insa, deoarece si in acest an din necesitate si prietenie am fost pus in situatia de a intocmi clasamentele si centralizatoarele atat pentru Asociatia `Voiajorul` Radauti cat si pentru judetele Bacau, Neamt, Iasi, Vaslui, Galati, Braila, Vrancea si Tulcea care au organizat impreuna concursuri.

De aici deduceti ca un bun prieten al meu a devenit calculatorul ! Iata deci un hobby. Imi place sa sofez, urmaresc cu interes competitiile sportive, caut sa raman departe de aspectul politic si economic al vietii citadine.

Pot spune ca am vazut porumbei chiar de cand am deschis ochii. Si asta pentru ca m-am nascut intr-o familie de columbofili care a stiut sa cultive pe mai departe dragostea pentru aceste pasari deosebite.

Bunicul meu - Trufin Vasile - a fost primul columbofil din familie. Primii porumbei si i-a procurat in anul 1921, la varsta de 14 ani. Cand s-a intors de pe frontul celui de-al doilea razboi mondial, acasa il asteptau sotia si … 7 porumbei.

In anul 1957 bunicul, impreuna cu alti cativa impatimiti ai acestui sport in devenire, mai mult o pasiune la vremea respectiva sau chiar o modalitate de petrecere a timpului liber si de recreere, a pus bazele Asociatiei `Columba 022 Radauti`, a doua asociatie columbofila din Moldova. Din respect si consideratie as vrea sa-i amintesc pe cativa din ceilalti membri fondatori ai acestei asociatii columbofile : Lupastean Gheorghe, Vacareanu Stefan, Coca Constantin, Costea Gheorghe, Haj Ioan, Haj Constantin, Condratov Ion, Corcinschi Stefan.

Am avut fericirea de a-mi petrece anii copilariei alaturi de bunicul meu si de a invata multe lucruri de la el. El a fost cel care mi-a aprins dragostea pentru porumbei, cel care m-a invatat sa am grija de ei, sa-i tin in mana, sa apreciez un penaj, o aripa, un ochi.

Mi-e dor de acea perioada de pionerat a columbofiliei chiar daca au fost ani grei pentru sportul columbofil. Hrana pentru porumbei se procura destul de greu, nu existau ceasuri de cronometrare iar porumbeii erau transportati cu trenul in lazi speciale . Cu toate acestea zilele de concurs erau adevarate sarbatori, columbofilii erau prieteni si nu adversari, se intalneau, depanau amintiri din tinerete sau din razboi, jucau table sau sah si printre toate astea mai aveau prilejul sa constate si sosirea porumbeilor. Erau adevarate momente de relaxare.

Tatal meu – Trufin Mircea – a continuat traditia columbofila in familie. As putea spune fara sa exagerez ca a innobilat porumbelul in zona Radauti, prin aducerea, in anul 1972, a doua exemplare Maurice Delbar din crescatoria domnului Cretulescu Corneliu si prin daruirea de descendenti din acel cuplu la numerosi crescatori din zona. Aducerea acestor porumbei a schimbat radical atat conceptia columbofililor cat si performantele porumbeilor din zona. Practic a introdus spiritul de competitie si dorinta de imbunatatire permanenta a rezultatelor obtinute.

Pentru mine a fost un tata ideal, un om bun si un prieten deosebit. Am cautat sa duc mai departe pasiunea sufleteasca, daruirea, placerea de a lucra cu oameni obisnuiti, ambitia si corectitudinea care l-au caracterizat mereu.

Domnul Valentin Trufin la Expozitia Columbofila Suceava

2. Care sunt rezultatele dumneavoastra ?

2001 – loc 21 maraton maturi, 1009640-99 M
2002 – loc 21 fond tineret, 171156-01 F
2003 – loc 2 maraton tineret, 214203-03 M
– loc 3 maraton maturi, 171156-01 F
– loc 6 maraton crescatori
– loc 10 fond palmares, 171156-01 F
– loc 11 maraton maturi, 171166-01 M
– loc 31 fond crescatori
2004 – loc 1 maraton palmares, 171166-01 M
– loc 4 maraton international, 171166-01 M
2005 – loc 8 maraton palmares, 214208-02 M
– loc 24 maraton maturi, 214208-02 M
– loc 31 fond maturi, 214208-02 M
– loc 38 maraton palmares, 396628-03 F

Masculul 214203-02

Rezultatele masculului 214203-02

Data           Localitate lansare     Distanta (km)   Locul     Participanti   Punctaj          

21.06.2003      Harkov                       794,944           145                  2315     62,63

05.07.2003      Krasnodon                 1030,644         143                  1359     105,22

02.08.2003      Poltava                       665,420           167                  1385    120,58

In campionatul national acest mascul a castigat locul 2 la categoria Maraton Tineret.

3. Cum ati organizat crescatoria si dupa ce criterii va ghidati? Cate compartimente si ce numar de porumbei detineti?

Crescatoria este si ea o conditie a reusitei. Fara a fi extravaganta sau luxoasa, crescatoria mea este adecvata numarului de porumbei pe care-i cresc si asigura conditiile necesare mentinerii unei stari de sanatate perfecta a porumbeilor, fara de care nu se poate concepe reusita sportiva.
Despre crescatoria mea va pot spune ca are 3 compartimente, este amplasata deasupra unei magazii, este orientata spre rasarit si ca este ferita de curenti si umiditate, mari dusmani ai sanatatii porumbeilor.

Gradina din jurul crescatoriei asigura linistea porumbeilor si este un nesecat izvor de hrana vegetala pentru porumbei spre disperarea familiei mele.
In fata crescatoriei am o voliera pe structura metalica in care porumbeii pot sa se bucure de razele soarelui pe toata durata zilei. Aceasta voliera imi este foarte utila si pe perioada iernii, cand din cauza rapitoarelor, in mare parte a timpului sunt nevoit sa tin porumbeii inchisi si sa-i eliberez numai ocazional si sub stricta supraveghere.

In general la fiecare sfarsit de an detin un efectiv de 50-60 porumbei, din care anul urmator 30-40 de bucati participa la concursuri. Numarul mare de porumbei nu este o carte de vizita buna pentru un columbofil.

4. Va rog specificati principalele actiuni intreprinse pentru pastrarea sanatatii efectivului dvs, in decursul unui an calendaristic?

Comportamentul porumbelului, pofta de mancare, digestia si asimilarea hranei, calitatea penajului, coloratura gatului porumbelului, starea musculaturii sunt semnele exterioare ale starii de sanatate a unui porumbel, lucruri pe care trebuie sa le urmarim zilnic.

In general evit sa dau porumbeilor medicamente. Vreau sa spun ca nu dau medicamente porumbeilor numai de dragul de a le da. Tratez porumbeii de doua ori pe an (februarie si august) contra paramixovirozei. La inceputul si sfarsitul sezonului fac preventiv tratamente pentru salmoneloza, tricomonoza, coccidioza si viermi intestinali. Nu am vaccinat inca niciodata porumbeii contra difterovariolei.

Incerc sa mentin in permanenta o igiena riguroasa in crescatorie. Cand dispuneam de mai mult timp liber faceam zilnic curat la porumbei. Acum fac curat de 2-3 ori pe saptamana si cel putin o dezinfectie pe luna.

Apa de baut este schimbata de 2-3 ori pe zi.

5. Acordati o importanta deosebita hranirii? Le faceti norma de hrana? Ce frecventa au tainurile? Ce tipuri de boabe folositi si care sunt diferente intre ratiile reproducatorilor, zburatorilor si puilor?

Hranirea a fost tot timpul simpla si cuprinzatoare. Porumbeii mei au in permanenta mancare la discretie.
Iarna porumbeii primesc un amestec considerabil de orz. Orzul este o cereala ideala pentru curatirea corpului porumbelului si pentru inlaturarea unei grabe la ouat . In zilele mai friguroase porumbeii mei primesc un supliment de porumb.

In timpul sezonului de zbor predomina graul, porumbul si mazarichea. Ca desert porumbeii primesc in boxa lor putina floarea-soarelui, orez sau canepa.

In timpul naparlitului suplimentez ratia de oleaginoase (floarea-soarelui sau rapita).
Prefer sa nu amestec sortimentele de hrana si sa le ofer separat. Exista si exceptii, in ultima vreme din ce in ce mai frecvente, si anume zilele lor norocoase in care le cumpar amestecuri din import.

Hrana minerala si drobul de sare se afla permanent in crescatorie. Cu cativa ani in urma imi faceam singur hrana minerala din caramida pisata, pamant galben, nisip, putina sare si canepa pisata. Acum e mai simplu sa o procur de la farmacie.

6. Ce hrana si ce tratament le aplicati porumbeilor dupa concursuri pentru o recuperare eficienta si rapida?

Timp de 2-3 zile de la sosire porumbeii primesc o hrana usoara, depurativa, cumparata de la farmacia veterinara. Apa de baut este inlocuita de diverse ceaiuri in care adaug zeama de lamaie cu putina miere de albine. Am remarcat ca porumbeii in forma stiu sa savureze la sosirea din concurs sau a doua zi si o baie reconfortabila.

7. Ce metode de joc practicati? Preferati naturalul sau vaduvia? De ce? Ce tehnici de motivatie folositi?

Concurez cu porumbeii la natural, reproducand din ei in acelasi timp, dar nu fortez zburatorii si-i las sa creasca doar cate un singur pui.
Lasand la o parte faptul ca nu am conditiile si nici timpul necesar pentru practicarea vaduviei, principalul motiv pentru care folosesc metoda zborului la natural ar fi categoria de distanta pe care o prefer si anume fondul si maratonul.

La aceste categorii e greu de vorbit despre avantajele uneia sau alteia dintre metode sau despre tehnici de motivatie.
Pentru masculi avantajul zborului la vaduvie ar consta in faptul ca vaduvii nu gonesc la cuib si nu hranesc pui, astfel incat conditia lor fizica este in orice moment buna. In schimb varianta zborului la natural imi da posibilitatea de a zbura si femelele.

In situatia in care femela sau ambii parteneri ai unui cuplu participa la concursuri sunt nevoit sa mai fac si cate o semivaduvie, pentru a evita posibilitatea ca femela sa oua in perioada premergatoare sau imediat urmatoare lansarii. Astfel, ascund pe rand fiecare partener cate 1-2 zile pentru a evita cuplarea lor.

8. Cum pregatiti porumbeii maturi respectiv puii pentru concursuri? De la ce distante incepeti antrenamentele? Lansarea se face individual sau in stol? Pana la ce distanta se angajeaza puii in anul nasterii, dar yearlingii?

Antrenamentul cu puii il fac din toate punctele cardinale, de la distante scurte, sub 150 km. Primele 2-3 lansari le fac in stol, dupa care lansarile le fac individual. Prima lansare o fac de regula de la 20-25 km. Prin lansari repetate de la distante acceptabile, nu foarte mari, incerc sa le dau incredere in propriile lor forte.

Referitor la concursurile cu puii, va pot spune ca in ultima vreme particip tot mai rar la ele si ca atunci cand o fac nu depasesc 300-350 km.
Consider ca fortarea puilor la zboruri efectiv fara miza pe distante mai mari nu este favorabila dezvoltarii lor ulterioare nici pe plan fizic si nici psihic.
Practica mi-a aratat ca veritabilii porumbei de fond se dezvolta mai lent. Nici unul dintre porumbeii care mi-au dat satisfactii deosebite in ultimii ani nu a rupt gura targului de pui. Mai mult unii dintre ei, fiind mai mici, nu i-am putut nici macar verifica in anul nasterii.

Consider ca rezultatele puilor nu sunt edificatoare pentru a decide calitatea unui porumbel si astept maturitatea sa-si spuna cuvantul. Daca belgienii sunt dispusi sa astepte 2-3 ani sau chiar mai mult pentru a descoperi porumbeii de fond, de ce nu as avea eu rabdare macar un an?
As putea spune ca pe cat de ingaduitor sunt cu puii, pe atat de exigent sunt cu maturii. Practic la varsta de un an orice porumbel trebuie sa atace etapele de fond. Pregatirea pentru aceste etape este realizata prin 2-3 antrenamente de la distante in jur de 100-150 km si prin primele etape de zbor din planul asociatiei columbofile. De obicei in intervalul de timp de doua saptamani dintre doua etape de fond mai efectuez un antrenament scurt, de `dezmortire`.

Alte materiale

Comentarii