Ernest Duray din Ecaussines - Belgia

 

 

 

A fost un jucator invincibil, dupa dr. Bricoux, depasind imaginatia tuturor columbofililor, fiind cunoscut in lumea intreaga la vremea sa. El a fost un bun prieten al doctorului Bricoux de la care si-a procurat exemplare cu care a dus faima columbofiliei belgiene pe cele mai inalte culmi sportive columbofile. Numai un singur exemplu ne va face sa fim edificati asupra valorii sportive a porumbeilor sai. In anul 1933 a castigat 128 de premii de onoare cu opt premii intai. Si-a format o frumoasa cultura columbofila prin citit si prin vizitarea multor instalatii columbofile dintre cele mai renumite din epoca sa, cum au fost de exemplu: crescatoria lui Georges Gits din Anvers, Guillaume Stassart din Anderlecht, Nestor Tremmery din Oudenbourg, Arthur Marchal, M. Gurney, Paul Sion si Robert Sion din Tourcoing, Cyrille Demil din Haine-Saint-Paul etc. Nu trebuie insa uitat prietenul sau, dr. Bricoux, mare stapan si campion peste toti columbofilii acelor vremuri. `Cu cat am vazut mai mult, cu atat am invata mai mult`, spunea el.

I-a vizitat si pe columbofilii francezi si tot ceea ce a vazut a pus in practica. El si-a construit cele mai moderne instalatii columbofile, viu luminate si ventilate din abundenta. Intrarile erau foarte practice pentru ca porumbeii sa poata intra repede de la concurs. Hrana o conseva in bacuri speciale, putand curata praful din graunte si lasand sa patrunda aerul din abundenta, evitandu-se astfel mucegaiurile. In crescatorie avea apa curenta, lumina electrica, telefon de serviciu al managerului. Pe terasa era amenajata o roza a vanturilor si o sageata care indica directia vantului. Porumbeii lui traiau intr-un palat luminat. Ei aratau ca niste atleti, fiind pasari puternice. Pipernicitii, cei mici, nu gaseau azil in crescatorie. Mana lui s-a dovedit a fi a unui maestru de cea mai inalta clasa. Totusi el spunea: `Sunt convins ca in columbofilie nu exista decat prezumtii fragile asupra aprecierii `la mana` a porumbeilor. Numai `cosul` nu inseala pe nimeni`.

De asemenea tot el spunea: `ce conteaza calitatile exterioare, cand pasarea nu este capabila sa se inapoieze rapid la porumbarie?` `In marile concursuri nu triumfa decat cei ce sunt foarte buni`. El a fost un as al concursurilor de fond si mare fond. La Bordeaux, Dax, Pau, Barcelona nu-i putea rezista nimeni. Iata numai cateva din rezultatele sale rasunatoare: la Noyon a castigat premiul I, fara sa socotim urmatorii sositi tot in clasament. La Toury numele lui Duray se repeta de 20 de ori, incepand de la primele patru premii de onoare. Porumbeii sai avand susa Bricoux au fost de neinfrant in curse lungi, chiar cand vremea era neprielnica. In concursurile nationale de la Dax, Pau, Barcelona el a angajat intr-un an 105 porumbei si a castigat 82 de premii, dintre care de 5 ori premiul I si o data premiul II dintre mii de concurenti inaripati.

 

 

 

Cand dr. Bricoux a inceput sa-i invinga pe toti columbofilii in concursuri, Duray si-a procurat multi porumbei de la marele campion din Jolimont. Mai tarziu a primit si de la Paul Sion din Tourcoing-Franta, Arthur Marchal si Nestor Tremmery din Oudenbourg. Toti acestia aveau porumbei tot de la Dr. Bricoux. Duray a modela si selectionat toti porumbeii proveniti din crescatoriile acestor campioni, care aveau aceeasi radacina Bricoux, cu care a reusit sa se afirme ca si dr. Bricoux pe plan national, aducandu-i gloria sportiva, cu nenumarate premii de onoare, caci el se clasa in frunte peste toti.

Olandezii, francezii, englezii, americanii, japonezii, belgienii si alti sportivi din lumea intreaga apreciaza si astazi porumbeii Duray, ca pe cei mai valorosi porumbei, caci rasa Duray este prima in lume, ea avand la origine porumbeii marelui maestru din Jolimont, dr. Bricoux.