Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Pigeon International Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact

Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
Intentionati sa participati cu porumbei pe columbodroame in 2024?
Da
Nu
Inca nu m-am decis

Rezultate sondaj

Federatia Romana de Sport Columbofil
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
ACKA - porumbei de agrement si ornament
Inscriere columbodroame Europa
Welcome to DERBY CORABIA
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Columbodromul PIGEON BEST - Prahova
Columbofil Banc Marius Dej
Produse Porumbei CORABIA
Derby CORABIA Winter
Columbodromul SUPREM

Prima participare romaneasca a AVIROM la o expozitie vest-europeana de profil - Dr Mircea Bilius


18:56, Vineri, 04.01.2013



PRIMA PARTICIPARE A ASOCIATIEI CRESCATORILOR

DE PASARI SI ANIMALE MICI DIN ROMANIA, AVIROM,

CU UN LOT DE PORUMBEI DE ORNAMENT,

GAINI SI IEPURI LA O EXPOZITIE VEST EUROPEANA

 

 

Dr. Bilius Mircea, medic primar veterinar

Diplomat in Psihopedagogie Speciala

 

 

 

Sfarsitul lunii noiembrie, anul 1977, vreme racoroasa, temperaturi scazute sub zero grade celsius. Primesc telefon de la dr. Panait Nicolae, vicepresedinte AVIROM Bucuresti. Biroul permanent al AVIROM a raspuns afirmativ la adresa Asociatiei Europene de Avicultura si Cunicultura, multumind pentru invitatia de a participa cu un numar fix de 20 de porumbei (ornament), 60 de gaini si 20 iepuri de rasa la cea de a 16-a editie a expozitiei europene din orasul Wels-Austria, programata in perioada 14-16 ianuarie 1978. Eu ma remarcasem prin activitatea desfasurata in calitate de vicepresedinte a AVIROM Suceava, sef al sectiei specializate de porumbei ornament, porumbei calatori si iepuri. La cateva zile soseste scrisoare recomandata invitandu-ma sa pregatesc un lot national alcatuit din 20 de porumbei ornament si 20 iepuri de rasa. De lotul gainilor se ocupa Hagal Hans de la Sighisoara. Pentru data de 12 ianuarie 1978, AVIROM Bucuresti, inchiriaza un vagon care urmeaza sa imbarce animalele in gara Curtici -Arad, si le va transporta la Wels. Delegatia romana este compusa din prof. Balasescu seful catedrei de Avicultura Institutul Agronomic Bucuresti, presedinte AVIROM Bucuresti, subsemnatul si Hagal Hans seful sectiei de gaini AVIROM Sighisoara. Lecturez adresa AVIROM cu strangere de inima pentru ca nu intrevad posibilitatea obtinerii pasaportului de calatorie in Austria. Serviciul de securitate sucevean ma privea cu ostilitate. In anul 1974 m-am inscris cu sotia sa efectuez o scurta excursie de trei zile in Cehoslovacia. Adjunctul securitatii judetului m-a chemat la militie si pe un ton imperativ imi spune:,,pentru mine si sotie sub nici o forma nu se aproba eliberarea pasapoartelor. Tatal meu a facut un mare rau partidului comunist.” De fapt ce s-a intamplat? In conflictul dintre generatiile acelor vremuri, tata, o personalitate marcanta, fiind jignit si marginalizat a depus carnetul de partid la comitetul municipal Suceava. In sedinta respectiva le-a spus:,, nu mai cred in partidul comunist, eu cred numai in bunul Dumnezeu.” S-a considerat un mare afront facut partidului, fiind informat atunci insusi Ceausescu. Tata a fost un parinte pe care l-am iubit si respectat mult, un om cu verticalitatea ,,firului de plumb'', ocupand datorita capacitatilor profesionale diferite functii de conducere in sectoare administrative, director IIC Suceava, director Trust Regional de Constructii, in ultimii 14 ani pana la pensionare director IGO Suceava. Securitatea l-a urmarit pana la sfarsitul vietii sale din luna iulie 1989. Imi amintesc ca i-am raspuns tovarasului colonel, stiu ca tata s-a implicat cu toata fiinta sa in modernizarea Sucevei. Colonelul mi-a replicat, nu numai dumneata si sotia dar nici copilului si nepotilor nu li se vor elibera pasapoarte pentru a calatori vreodata in strainatate. Practic familia mea avea interzis sa paraseasca Romania. Este greu sa redau sentimentele de aversiune pe care le incercam in acele clipe fata de un organism de reprimare malefic, fara scrupule. Descriu acest episod pentru a zugravi starea de spirit prin care treceam la vederea nominalizarii mele ca sa organizez o premiera a crescatorilor romani la expozitiile vest europene. Intr-una din seri ma aflam la Directia Agricola Suceava, cand intamplarea face sa-l intalnesc pe ing. Hanusteac Ion, o buna cunostinta. Ii prezint scrisoarea AVIROM-ului, ma felicita, dar eu completez spunandu-i ca trebuie sa renut pentru ca serviciul de pasapoarte nu-mi va aproba eliberarea documentului. Ma sfatuieste sa-i explic situatia directorului general Corduban Traian. In acel moment se afla la birou. Ing. Corduban Traian era un mare specialist din agricultura fiind si un politician de calibru, membru in comitetul judetean de partid. Cea mai mare calitate insa era aceea de a fi un om echilibrat, mare sufletist pentru personalul care se lupta cu nevoile si asperitatile agriculturii socialiste. In activitatea profesionala ca medic veterinar ma remarcasem pentru productiile mari de lapte ale fermei de la CAP Mitocu Dragomirnei si mobilizarea crescatorilor de porumbei, iepuri cu ocazia zilei recoltei organizate incepand cu anul 1971 la Campulung Moldovenesc. Directorul general Corduban priveste adresa cu nominalizare de la AVIROM, se uita ganditor la mine si-mi spune: iti telefonez in cateva zile. Eram in biroul inspectiei veterinare de la FCCF Scheia cand suna telefonul, ridic receptorul si aud:,, Corduban sunt, ocupate si pregateste loturile de animale, vei pleca la Wels. Am ramas suspendat, parca undeva in eter, nu puteam crede, parea un vis din care nu voiam sa ma trezesc. Dupa multi ani am aflat chiar de la dl Corduban ca atunci a vorbit cu colonelul Itcus, seful serviciului de militie si securitate al judetului. Cum era si normal colonelul a obiectat spunand, Bilius nu va scapa prilejul pentru a cere azil politic in Austria. Directorul Corduban i-a raspuns: eu garantez pentru el, oameni de talia doctorului care iubesc si cresc animale nu raman in strainatate. In decembrie am inceput cu febrilitate pregatirile si vizitele la crescatori din diferite judete, pentru selectarea porumbeilor si iepurilor. Voi povesti doar un episod petrecut in ziua de 26 decembrie 1977, practic era a doua zi de Craciun. Beneficiind de ajutorul serviciului de desfacere de la IRIC Suceava, pe la orele 2,00 noaptea m-am urcat intr-o izoterma de cinci tone incarcata cu lazi de untura pentru o unitate din Zalau, masina urmand sa ma lase in Cluj. In ziua de 26 decembrie s-a incalzit brusc, pe la orele 22,00 a inceput o ploaie sanatoasa parca era vara. Consecintele ploii aveam sa le suportam in momentul escaladarii serpentinelor de la Tihuta, in Carpatii Orientali. Soseaua era un adevarat patinuar, intalneam turisme rasturnate pe stanga sau pe dreapta, noi mergeam precum melcul, beneficiam insa de mai multa stabilitate datorita incarcaturii lazilor cu untura. In loc sa ajungem la Cluj Napoca in jurul orele 10,00 dimineata, conform intentiilor noastre intram in oras abia la orele 18,30. Se asternuse deja mantia intunericului. Izoterma opreste in fata hotelului Continental, eu cobor iar masina isi continua drumul spre Zalau. Las bagajul in camera hotelului, probabil in aceasta zi de Craciun eram singurul locatar. Ma grabesc sa ajung la renumitul crescator de porumbei Blondineti, la dl Raffai Stefan. Locuia pe o straduta de undeva in spatele complexului de camine studentesc ,,30 decembrie''. Vizita mea in aceasta zi l-a surprins, noi insa ne cunosteam cu ocazia expozitiilor organizate in anul 1975-1976 in Bucuresti. Dl Raffai Stefan alaturi de arhitectul Bonatiu Feliciu, presedinte atunci al sectiei crescatorilor cu porumbeii ornament din cadrul Uniunii Columbofile, academicianul Stefan Peterfi, prof Titus Murcan, reprezentau notabilitatile timpului in aceasta frumoasa indeletnicire. Explic dl Raffai despre Expozitia Europeana, el alege doi blondineti pe care ii introduc intr-o cutie de carton. Am omis sa va spun ca fiind vorba de sarbatoarea Craciunului la plecarea din Suceava m-am imbracat elegant cu un costum nou, nout. Eram cum se spune ,,la trei ace''. Purtand cutia sub brat o iau pe strada clinicilor la vale, catre hotel Continental. Trebuia sa las cutia cu porumbei la hotel si apoi sa ajung la hotel la dl Ternei Iuliu, crescator de iepuri. Locuia destul de departe, pe strada Fabricii. Cu gandurile la animale am neglijat poleiul de pe strada. Prin dreptul caminelor medicinistilor picioarele mi-au luat-o inainte zburand cativa metri. Cutia din bratele mele pleaca la vale, iar eu m-am trezit cu doi tineri, probabil studenti la medicina, ajutandu-ma si intrebandu-ma cum ma simt. Din fericire cazatura nu s-a soldat cu consecinte fizice, surpriza am constatat-o in camera de la hotel, haina de la costumul nou s-a desfacut de sus pana jos. Cat timp eu si dl Ternei examinam iepurii, alegand cei mai reprezentativi neozeelandezi albi si weizgranen, dna Ternei mi-a cusut spatele hainei. A doua zi pe 27 decembrie ma urc in acceleratul Timisoara- Iasi cu porumbeii de la Raffai si revin la Suceava. Doua zile mai tarziu soseste si izoterma aducandu-mi iepurii neozeelandezi albi si weizgranen. Problemele intrasera pe un fagas normal, reusisem sa strang multe exponate. Jocul intamplarii nu m-a ocolit confruntandu-ma cu o noapte fatidica. Trecusera vreo trei ore de cand revenisem acasa de la petrecerea revelionului.

 




 

La orele 8.00 dimineata telefonul suna prelung, era ziua de 1 ianuarie 1978, tata ma anunta ca in crescatoria porumbeilor este sange si in voliera sunt pasari moarte. Mi-a sarit oboseala, somnul, grabit plec la Burdujeni. Sunt 6 km din Suceava pana la locuinta parintilor unde se aflau animalele. Masina nu aveam, taximetre existau doar cinci in tot Municipiul. In crescatoria porumbeilor dezastru...dezastru. Din 20 de porumbei, practic lotul pentru Wels, 8 exemplare erau ucise. Un dihor a zadarnicit munca si alergatura mea din luna decembrie. Mai ramasesera putine zile pana la plecare si volens-nolens trebuia completat lotul. Imi era rusine sa le spun crescatorilor de la care primisem porumbei, nenorocirea suportata. Dupa doua zile cu o capcana si un ou reusesc sa capturez dihorul intrus. Ce sa fac? Traiam o stare de anxietate psihica greu de imaginat. Am apelat la doi crescatori de marca in acele vremuri, acum sunt amintiri in cimitirile sucevene, de aceea despre morti numai de bine. Anterior isi exprimasera dorinta de a participa cu porumbei King si Roller in Expozitia Europeana. In ultimele zile s-au razgandit. Refuzul lor in stressul pe care-l traiam m-a facut sa vorbesc de unul singur. Noroc de profesorul Darabaneanu Emil, Walter Dumitru, Chipper Iezu, ing Andreescu Vasile si ing Ciorescu Sebastian, ei mi-au completat lotul porumbeilor. Le port o mare recunostinta si respect chiar daca unii dintre ei au plecat la ,,Viata de Dincolo''. Regretatul meu prieten ing Alexandru Palanceanu, director general ITA Suceava, in ziua de 10 ianuarie mi-a pus la dispozitie o izoterma de tri tone pentru transportul lotului de porumbei si iepuri. Noaptea mergand cu masina spre Sighisoara, ratacim drumul. Afara ger napraznic, de minus 24 grade celsius. Ne oprim din cand in cand si examinam starea animalelor. Ele se simteau bine, in schimb eu inghetasem ,,bocna'', nu imi mai simteam picioarele. Pe la miezul noptii gasim Sighisoara si locuinta prof. pensionar Schiopea, locul de intalnire cu Hagal Hans. D-na Schiopea vazandu-ma cat sunt de inghetat, ma descalta si-mi frectioneaza picioarele oferindu-mi un reconfontant ceai cald. Coboram cutiile intr-un demisol pentru a ne feri de eventualele surprize ale gerului. Sunt momente pe care fiziologia trecerii timpului, oricat de nemilos este el, nu-l poate sterge. Dimineata soseste Hagal Hans, un om nu prea inalt dar plin de energie si neastampar, cu 6 ani mai mare decat mine. Un lucru esential pentru calatoria noastra, era vorbitor bun de limba maghiara, germana, iugoslava. Imbarcam animalele si cele 60 de gaini din Sighisoara in izoterma, continuandu-ne drumul spre gara Curtici- Arad. Pentru transportul animaleleor eu intocmisem un certificat sanitar veterinar dupa modelul documentelor cu care exportam produse de carne de la FCCF Scheia cu certificat tranzit Austria spre alte destinatii din vestul europei. Prof Balasescu, Hagal Hans si cu mine, aveam compartiment rezervat in vagonul de dormit. Trenul se pune in miscare, vagonul cu animale este atasat la garnitura acceleratului. In gara la Budapesta stationam o jumatate de ora. Obosit dupa noaptea anterioara ma odihnesc in cuseta compartimentului. Acceleratul isi continua drumul spre gara Nichelsdorf, statie aflata la granita ungaro-austriaca. Dupa cateva ore ajungem la Nichelsdorf, acceleratul stationeaza mai multe minute in punctul de frontiera.

Ramasese putine minute pana la plecare, ies pe culoar si intreb seful de vagon: de ce nu vin vamesii veterinari ca sa-mi verifice certificatele?. Acesta surprins raspunde:,,nu exista nici un vagon cu animale atasat la garnitura acceleratului!'' Alarmat il anunt pe Hans si profesor de situatie, vagonul cu animalele noastre se ratacise. Seful de vagon asista la framantarile noastre. Ne anunta ca in doua minute trenul are plecare. Toti trei ne-am repezit la bagaje, nu mai spun ca eram in pijamale. Zmulgem hainele din cuier, luam intr-o mana valizele, sarim pur si simplu din acceleratul care se pune in miscare. Pe peron lasam bagajele din mana si ne tragem pantalonii peste pijamale. Cautam cu privirea gara maghiara, aceasta era la o distanta circa 200 m. Panica isi pusese amprenta pe chipurile noastre. Intarzierea insemna ratarea Expozitiei Europene. Arbitrarea animalelor era programata pe data de 14 ianuarie intre orele 10,00-20,00.

Vagonul pe care AVIROM Bucuresti il inchiriase, costa nu mai putin de 40 000 lei. Salariul meu brut pe luna era 1875 lei. Contorsionati sufleteste cu bagajele in mana ne indreptam catre gara. Cautam biroul sefului garii. Gratie lui Hans, cunoscator perfect al limbii maghiare, intram la seful statiei. Ne intampina un barbat uscativ cu mustacioara, maruntel de statura. Hans ii explica despre ratacirea vagonului cu animale. Alaturi de seful statiei mai era un adjunct. Aflati in culmea disperarii, pe Hans il podideste plansul. Seful garii ii spune ceva adjunctului care paraseste biroul. Ramanem noi echipa pulversata si seful de gara. Parca si acum il aud, intr-o romana limpede spune: sa ne pastram calmul, el ne va gasi vagonul. De fapt ce s-a intamplat? Autoritatile CFR de la Budapesta vazand ca nimeni nu se intereseaza de vagonul cu animale din garnitura, l-au decuplat. Practic era vina mea pentru ca trebuia sa ma prezint la autoritatile veterinare maghiare din vama de la Budapesta cu certificatele respective. Eu crezusem ca autoritatile maghiare ne vor cauta.....dar totul e bine cand se termina cu bine. Dupa circa 7 ore, multumita sefului de gara, vagonul nostru atasat la o garnitura ajunge in gara Nichelsdorf. In acceleratul respectiv ne-am urcat si noi. Pe 14 ianuarie la orele doua noaptea dupa un zbuciumat periplu coboram in sfarsit in gara Wels. Vaganul cu animale este dirijat pe o linie secundara. Ne continuam peisajul noptii intinsi pe niste banci de lemn intr-o sala de asteptare. Sala era incalzita, desigur nu era prea confortabil, dar totul mirosea a proaspat cu usor iz de ulei ars. Eram singurii pasageri ai salii. Imi amintesc din intuneric, aud glasul prof Balasescu nemultumit pentru ca nu am fost asteptati. L-am calmat explicandu-i, intarzierea noastra poarta toata vina. Dimineata pe la orele 8,00, organizatorii de la Wels au transportat animalele la expozitie.

 

 

Cea de-a 16-a editie a Expozitiei Europene de la Wels a reunit peste 28000 de exemplare cu o mare varietate de specii, gaini, curci, gaste, rate, porumbei de ornament, iepuri de rasa, diferite pasari exotice, etc. Din tarile socialiste a mai expus Asociatia Ungara si Asociatia Cehoslovaca.

S-au stabilit comusiile de arbitri. Eu ma pregatisem anterior la Suceava ajutat de dna Slai prof de germana dupa standardul OSTERREICHSCHER EINHEITSSTANDARD 1976, documentul dupa care s-au arbitrat cele 42 de rase de iepuri prevazute atunci in standardul european.

Comisia din care faceam parte a arbitrat un lot de iepuri german. Echipa repartizata pentru arbitrarea iepurilor Romaniei a apreciat calitatea colectiei Uriasului Gri si in special femela RO 377/SV 001, notand-o cu 96,5 puncte, una dintre marile note acordate in expozitie. Satisfactia mea nu mai cunostea limite, uriasii gri imi apartineau. La defilarea campionilor, aprecierea finala, cand prin fata unei comisii de 9 arbitri, treceau animalele cu cele mai mari note atribuite la prima arbitrare, femela RO377/SV001 a intrunit cele mai multe sufragii. I-a impresionat in mod deosebit calitatea blanitei. Colorit gri inchis, luciu, uniformitatea nuantei culorii pe tot trunchiul, jarul inspicat si parul elastic, fara caducitate, reflexiv in raspar, tuseu placut, desine foarte buna, culoarea de la baza albastra intens. Temperatura din regiunea noastra, iarna se instalase in prima jumatate a lunii noiembrie 1977, cu regim termic foarte scazut, au contribuit le realizarea unei blanite care a cucerit preferintele comisiei. In ziua de 16 ianuarie la orele 20,00 in Stade Halle din complexul expozitional, in prezenta a numeroase delegatii europene, crescatori, etc, prof Alex Wiltzer presedintele Asociatiei Europene, m-a chemat pe podiumul de premiere, mi-a inmanat placheta si diploma GRAND PRIX Asociatiei Europene de Avicultura si Cunicultura. In aplauzele auditorului am urcat treptele multumind pentru onoarea pe care mi-a facut-o. Litera scrisa este saraca neputand sa zugraveasca dimensiunile sentimentelor traite. Eram patruns de o stare de reverie parca ireala . Visam cu ochii deschisi. Pe parcursul vietii unii oameni se bucura de multe sclipiri ale inteligentei, cu certitudine in ziua de 17 ianuarie 1978 m-a incercat acel moment care avea sa-mi schimbe registrul vietii. Dimineata pe la orele 10.00 i-am spus lui Hans sa-l roage pe secretarul expozitiei sa expedieze o telegrama de felicitare pe adresa comitetului judetean de partid Suceava. Am redatat telegrama, a tradus-o Hans si secretarul expozitiei cu amabilitate a expediat-o la Suceava. Telegrama a fost ,,bomba'' care a explodat la Suceava. Dl director general Corduban Traian atat a asteptat, mi-a facut o mare popularitate, rezultatul meu de la Wels fiind consemnat in presa judeteana cat si in cea nationala. Peste noapte ma transformasem intr-o mare vedeta. In expozitiile ulterioare prestigiul crescatorilor romani s-a ridicat la cele mai inalte cote. Rasfoiesc paginile catalogului 16 EUROPASCHAU, ingalbenite de trecerea anilor. Consider o mare datorie si o mare onoare dupa scurgerea a 35 de ani sa reamintesc pe crescatorii nostri participanti in Expozitia Wels Austria:

In Expozitia de la Wels un moment epic de referinta la avut in centrul atentiei ca protagonist pe Hagal Hans, a carui istorie a incalzit inimile crescatorilor austrieci. Practic ce s-a intamplat? In timpul celui de al doilea razboi mondial tatal lui Hans a fost luat din Sighisoara, fara familie, i-a ramas sotia cu trei copii, si deportat in Siberia. De aici, dupa cativa ani a reusit sa ajunga in Austria stabilindu-se in orasul Linz la cca 30 km de Wels. S-a recasatorit fiind tatal a numai putin de 11 copii. Deci Hans avea in Austria 11 frati dupa tata pe care nu-i intalnise niciodata. Hans a aflat pe cai ,,oculte'' de fratii si surorile sale din Austria. Securitatea noastra daca ar fi stiut de fratii lui Hans sub nici o forma nu i-ar fi eliberat pasaportul. La o zi dupa ce am sosit la Wels, Hans mi-a povestit intamplarea si a plecat de la ,,cocosul de aur'' hotelul unde eram cazati sa-si cunoasca fratii. Multi dintre ei au vizitat expozitia. Crescatorii austrici ne-au inconjurat cu multa afectiune. Am fost oaspetele lui Quintus Bruno, pilot pe avioane Stukars in cel de-al doilea razboi mondial, Trausch Karl, Ziellerbauer Iosef, ranit si invalid ramas fara picioare din cel de-al doilea razboi mondial, etc. In familiile lor am intalnit caldura si ospitalitate. Ne-au oferit multe animale, porumbei, iepuri, gaini. Porumbeii primiti m-au ajutat sa despagubesc exemplarele distruse de dihor.

Cel mai emotionant moment care mi s-a intiparit adanc in suflet s-a petrecut la plecarea noastra din gara Wels. Asociatia Austriaca a asigurat un vagon pentru transportul animalelor pana la Curtici-Arad, iar cele maghiare au ramas la Budapesta. Fratii lui Hans, 11 la numar au venit sa-l conduca la tren. Dramatismul si gingasia clipelor traite imi rascolesc si acum lacrimi sarate care se preling pe obraji si se topesc parca in inima. Revad imbratisarile, ele compensau dimensiunea unor vremuri tragice de care singurul vinovat era destinul implacabil. Pasagerii trenului uimiti priveau cu ingaduinta grupul de oameni, tineri si adulti, care plangeau si se imbratisau la scara vagonului. Eu ma integrasem in familia lui Hans. Dupa aproape cinci minute, impegatul si cei doi supravegheatori ai imbarcarii ne-au rugat sa permitem plecarea trenului. Privesc acum de la altitudinea varstei. Timpul nemilos a evaporat multe amintiri. Liantul victoriilor il reprezinta dragostea si pasiunea pentru cuvantatoarele care ne insotesc pasii vietii. Succesul din expozitie inseamna escaladarea cu desagi grei a povarnisului abrupt catre templul alunecos al performantei. O maxima latina,, Labor omnia vincit improbus''- O munca perseverenta invinge orice, reprezinta adevaratul talisman al succesului. Intr-o alocutiune eclezeastica in timpul unei slujbe religioase in biserica Sf Nicolae din Suceava, preotul Mihordea spunea: cea mai cruda pedeapsa pentru om nu este moartea ci uitarea. Consider necesar noi cei care mai existam sa rememoram pe slujitorii indeletnicirii de crestere a pasarilor si animalelor mici.

Gratie lor, astazi salile expozitionale abunda de vizitatori si rasuna de clinchetul cristalin al glasurilor de copii.

 

 

Epilog ,

In anul 1982 am primit o ultima vedere trimisa din Leipzig de catre Hans. La scurt timp o boala nemiloasa l-a rapit dintre noi. S-a stins intr-un spital din Targu Mures.

M-am rugat ca bunul Dumnezeu in gratitudinea netarmurita sa-l aseze alaturi de cei drepti in Gradina Sa aureolata de ingeri si lumina.

 

Dr. Mircea Bilius - premiera nationala si internationala - zborul puilor la Maraton in 2012Concursul International de la Berlin confirma valoarea porumbeilor la categoria Maraton din SV si BT - Dr. Mircea BiliusDr. Mircea Bilius - indemn la respectarea deciziilor CE privind bunastarea animalelor`Altarul columbofiliei sportive cere respect si strangere de mana` - articol de Dr. Mircea BiliusDr. Bilius Mircea - articol columbofil `Cainele si porumbelul`
Nume
Email
Comentariu

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2024 RRP. Toate drepturile rezervate.